S-au lăsat de pedagogie şi au investit în dulcile şi aromatele căpşuni autohtone

Primăvara rece și înghețurile. Pandemia și închiderea piețelor.  Producătorii locali și produsele de import. Când se deschid piețele, la care se vinde cam 80% din ceea ce produc micii și marii căpșunari. Toate dilemele sunt legate de decizia unor oameni de a face afacere agricolă în Republica Moldova.

O hîrtopeancă și un unghenean, Nicoleta și Andrei Basoc, ca și multe alte cupluri tinere din Republica Moldova, au făcut studii, au reușit să guste din pâinea de muncitor peste hotare și cea de angajat în Republica Moldova. Când Nicoleta i-a dat vestea că va deveni tată a doua oară, Andrei a decis să revină la soție și fiică, ca să-și vadă copiii crescând de acasă, nu prin Skype. Ideea ”să facem ceva al nostru” le-a venit spontan. Pe lotul pe care l-au cumpărat la Hârtopul–Mic să facă o casă, Andrei și Nicoleta au pus bazele micii lor afaceri – o seră, în care au decis să crească căpșuni. Au mai cumpărat un lot alăturat, au mai arendat alte câteva parcele, au mai investit în câteva hectare înafara satului pe care cresc cereale, și așa au devenit agricultori: ea – cu studii în psihologie și psihopedagogie specială, el – absolvent al Univestității de Educație Fizică și Sport, profesor de educație fizică, antrenor în lupte, care nu avea idee de agricultură, fiind unghenean crescut la bloc.

Andrei şi Nicoleta Basoc, s. Hârtopul – Mic

Ne-au întâmpinat pe proprietatea lor, jumătate ocupată de seră, jumătate – de parcela cu căpșuni în sol deschis. Întrun colț – un stup de albini – polenizatoarele naturale neobosite. Plantația îngrijită ca la carte, cu mulci printre rânduri – așa e acum. La început, însă – ”Eu întrebam cum se prășește!” – își amintește Andrei, iar Nicoleta îi amintește: ”Se uita pe youtube cum se plantează cartofii!”. Au decis că vor locui pentru început în casa bunicilor. Astfel,  banii câștigați peste hotare și contravaloarea unui apartament la Ungheni, Andrei tot în mica lor afacere a investit-o. Sera și-a construit-o singur, plătind doar pe materialele necesare. După ce o iarnă întreagă a studiat afacerea din diferite surse, a decis că va începe cu răsad de la un producător din Moldova, pe care a plătit cam 70 de mii de lei. N-a fost, însă prea mulțumit, când și-a primit comanda, pentru că plantele de facto arătau mult mai rău decât ce li s-a arătat în fotografii, dar și termenii livrării au fost depășiți, așa că proaspătul agricultor a ieșit pe piață când fructele deja erau la jumătate de preț față de ce au avut alții. În aceste luni își culege plantația al doilea an, și a decis că următoarele partidă de răsad va fi de peste hotare. Și a fost prima problemă cauzată de pandemia de coronavirus: s-au închis granițele și nu se știe când îi va veni comanda, pe care urmează să o planteze în august… ”Pandemia ne-a dat planurile total peste cap, și cred că nu doar nouă” – constată Nicoleta. Întrucât piețile sunt închise, din cauza aceleiași probleme legate de virus, internetul este prinipalul lor vânzător. De calitatea produsului se îngrijește un agronom profesionist, afirmă Andrei, care nu se mai oboseşte să mulţumească fiecărui cumpărător, care a plasat o comandă!

Deocamdată, la suprafața pe care o au – de 20,7 de ari total, se descurcă mai mult cu propriile brațe de muncă, iar la culesul de vară, angajează zilieri. Soiul ”Marmulad” este al doilea an agreat de familia Basoc. În acest an au încercat și Clery, care, după cum spune Andrei, dă fructe mai puține, în schimb de o calitate superioară, ceea ce îi permite să ia și un preț bun pe kilogram. ”Profit avem, dacă se lucrează cum trebuie: plantăm răsad calitativ, la timp, fertilizăm la timp, nu scăpăm boli în ele!” – spune Andrei Basoc.

Planurile lor, indiferent de vânturile care le rup cea mai scumpă peliculă în câteva secunde, de înghețurile de primăvară mai drastice decât în prognozele meteorologice, sunt de extindere, aplicare la granturi – posibilitate pe care încă o mai studiază, de îmbrățișare a altor domenii, fapt pentru care experimentează întro seră mica creșterea cartofilor timpurii – ocupație preferată a hârtopenilor din generație în generație.

Întrebat cum ar motiva alți tineri să se implice în afaceri agricole și la ce să fie atenți, Andrei vorbește de necesitatea forței de muncă, a unui teren propriu, și neapărat, irigare, pentru orice cultură. Unele granturi, spun soții Basoc, le sunt inaccesibile, pentru că ar fi condiționate de irigare din ape acumulate, nu din arteziene sau ape freatice, adaugă Nicoleta. Problema mare însă e desfacerea: unde vor vinde, când va începe la toți culesul, pentru că numărul producătorilor a mai crescut, respectiv, concurenţa, iar comercianţii angrosişti preferă să vândă fructe de import. Acestea, la rândul lor, adesea sunt aduse ilegal, ceea ce, în opinia lui Andrei, îi discriminează pe producătorii locali.

S. Cernov

Comments

comments