Libera circulaţie – visul suprem al locuitorilor zonei de securitate

De două ori pe săptămână, soţii X (nu doresc să le divulgăm nu­mele), fac naveta Chişinău-Cocieri: vineri – spre sat, iar luni – spre capitală. La Chişinău îşi au serviciul, tot acolo stau cât durează săptămâna de muncă, iar în Cocieri – casa.

De când Republica Moldova şi nerecunos­cuta republică de peste Nistru au instituit stare de urgenţă, unica cale de a ajunge în sat a rămas bacul de la Molovata, ceea ce înseamnă un drum mai lung cu 30 de km şi cu durata de câteva ore.

Notă: marea majoritate a interlocuitorilor nu doresc să-şi spună numele. Oamenii sunt dispuşi să vorbească cu presa doar dacă nu le cerem să se prezinte.

În zilele de odihnă podul plutitor este cel mai solicitat

Vineri, 29 mai, 2020, la Molo­vata, pe partea dreaptă, pentru cursa de ora 14.00, prima la îmbarcare stătea o ambulanţă, care transporta la Cocieri doi pacienţi. Asistenţa şi şoferul au spus că de când e stare de urgenţă, nu pot ajunge de la Co­cieri şi înapoi, decât cu feribotul, or, anterior treceau Nistrul peste podul de la Dubăsari, mult mai repede. Au suficient timp, însă, să admire peisajul fantastic oferit de apă, stânci şi verdeaţa crudă de mai.

Debarcader, Molovata Veche.

Peste câteva maşini – cei doi soţi din Cocieri. Ca să încapă pe bacul de la ora 14.00, au venit cu o oră şi un sfert mai devreme. După cum spune doamna, dacă veneau aproape de ora 14.00, nu încăpeau în cele 30 de vehicule, care se pot îmbarca dintro dată pe podul plutitor. În Cocieri au părinţi şi casă, el este pensionar deja, ea – va mai fi angajatîă până la finele anului, după care spun că ar vrea să se stabilească în sat. Aşteptând îmbarcarea, cocierenii îşi mai amintesc, că în perioada când se circula pe pod­ul hidrocentralei, nici nu intrau prin Dubăsari, astfel că în 40-45 min ajungeau de la Chişinău acasă. Bărbatul ne-a mai spus că a lucrat pe vremuri la Guvern, că a fost chiar şi consilier al unui ministru întrun minister reor­ganizat demult, şi că pe atunci se discuta despre construcţia unui pod, între Holercani şi Cocieri: „Dacă ar fi existat acest pod, Transnistria se „dizolva” de­mult, – susţine fostul funcţionar, participant la războiul pentru intergtitatea şi independenţa Republicii Moldova. – În timpul cela, şi la Guvern toţi erau de acord sa se facă un pod, dar a murit ideea. Atâţia bani cât se cheltuie pe bacul ăsta, din contul statului (motorina, întreţinerea), demult se construia un pod. Şi acum le este convenabil celor de la conducere – pe aici se fac bani mari. Demnitarii de stat nu prea vin, sau vin numai cu promisiuni. Acuş îs alegerile, acuş vin! Ce avem aici? Trei sate şi jumătate, Molovata, Cocieri şi jumătate de Corjovă, jumătate de Roghi, şi Vasilievca e a noastră. Eu numesc acest pământ „malaia zemlea” (în traducere – „pământ mic”), cum Brejnev numise cartea lui. Aşa şi spun celor care mă întreabă unde mă duc: la „malaia zemlea”. Visul suprem al oamenilor din Cocieri – să nu mai fie „pridnestrovia” asta, să fim o republică cum am fost, să circulăm liber şi la Dubăsari, şi la Tiraspol, şi la Chişinău”.

Strada e mereu aglomerată de maşini care aşteaptă rândul, uneori şi câte 3 ore.

Grupuri de oameni scurtează timpul discutând şi privind bacul cum vine din cealaltă parte. Doi angajaţi ai unei slujbe de curierat fac regulat curse peste Nistru. Când e ziua scurtă şi curse puţine, se întâmpla să nimerească la ultima care merge la Molovata Nouă şi să înnopteze acolo, ca a doua zi să revină pe malul drept, spune şoferul maşinii lor.

Alţi doi cociereni pun ţara la cale cu o femeie tocmai venită cu microbuzul din Chişinău. Unul din ei tocmai a trecut cu bacul din partea stingă în partea dreaptă ca să-i prindă rând prin­tre maşini fiicei sale, care vine de la Chişinău. Întrebaţi dacă le-ar trebui un pod stabil peste Nistru, părerile lor se împart diametral. Unul spune: „Da de când zicem şi noi! Măcar pe timp de vară să pună un „pontonnyi most” (pod militar temporar). Puneţi-l, că suntem închişi aici! Mereu a fost, că pentru cetăţeanul simplu nimeni nu-şi bate capul!”. Celălalt întreabă: „Pentru cine pod? Trebuie să existe economie pentru asta, dar la noi, pentru două căldări de pătlăgele – pod?! Nu vor face ei pod niciodată aici! Care drepturi? Noi şi am uitat de dânsele demult! Nu avem încre­dere în nimeni! Suntem obişnuiţi cu toate minciunile lor. Iaca sora şi fratele trăiesc în Dubăsari. Nu mă pot duce la ei!”. Ambii însă spun că au nevoie de libera circulaţie, şi că nu vor să plătească taxe vamale dacă îşi cumpără ceva de la Chişinău.

Un consilier raional face apel public către miniştri şi autorităţi raionale

Nicolae Gazea, consilier raional, locuitor al s. Molovata-Nouă, adresa apel public către Ministra Reintegrării, Cristina Lesnic, către preşedintele raion­ului Dubăsari, Grigore Filipov, şi alţi demnitari responsabili de reglementarea acestui conflict îngheţat, că bacul la Molovata nu mai face faţă cererii sporite a cetăţenilor, care îl utilizează pentru a ajunge de pe un mal pe altul. Consilierul numeşte această stare „bătaie de joc” faţă de cetăţenii de pe platoul Cocieri. Cei care se nimeresc seara să ajungă în rândul pen­tru un loc pe bac, stau şi câte patru ore şi aşteaptă, mai scrie Gazea. Tot el reclamă condiţiile sanitare proaste, dezastrul din veceul public şi existenţa unui veceu închis la cheie, la staţia de aşteptare Molovata. „În calitate de consilier raional Dubăsari vă invit sa veniți să ne vizitați sau sa stați în carantină la noi aici, pe malul sting, dar sa veniți și să stați patru sau cinci ore în rând, nu să treceți prin “Vip Zonă”, cum o face domnul Filipov, dar foarte mult am dori sa aveți nevoie și de utilizarea veceiului de la parom” – scrie Gazea în adresarea sa.

Veceul pentru călători e în stare dezastruoasă.

La o săptămână de la adre­sarea sa, Nicolae Gazea, contac­tat de „Est-Curier”, constată că situaţia nu s-a schimbat. Fluxul de pasageri este foarte mare, din ambele părţi, iar o mare parte din cetăţeni care se folosesc de bac sunt acum locuitorii or. Dubăsari, şi ei cetăţeni a R. Mol­dova, care după data de 14 mai au ieşit la serviciu. „Am introdus pe ordinea de zi a Consiliului Raional (luni, 25 aprilie) problema dată. Consiliul a decis ca să fie înaintat un demers către Guvern de la autorităţile locale. Asteptăm să vedem acţiunile, dar vedem că autorităţile transnistriene au pre­lungit starea de urgenţă până pe data de 15 iunie. Bacul face curse mai des, dar nu reuşeşte fizic, mai ales vineri, sâmbătă şi duminică. Dacă ar fi să circule doar oamenii din platorul Cocieri, fluxul ar fi un pic mai mic. Se zvoneşte că, dacă vrei să treci prin vamele lor, oamenii dau 50 de lei dus şi 50 întors, şi se rezolvă. Sunt foarte mulţi cetăţeni de-ai noştri care au acolo apartamente, ei însă sunt ai noştri. Referitor la veceu – la Molo­vata Veche este un veceu mai nou, care se atribuie la postul vamal, ei stau cu cheia la şold. În decizia consiliului este vizată şi această problemă” – ne-a informat con­silierul Nicolae Gazea.

Autorităţile raio­nale au promisi­unea preşedintelui ţării de a soluţiona problema circulaţiei

Grigore Filipov, preşedintele raionului Dubăsari, după întâlni­rea cu preşedintele Igor Dodon, pe data de 1 iunie, 2020, a reve­nit la Coşniţa cu promisiunea de a fi rezolvată problema liberei circulaţii „în una sau două zile”. Mecanismul prin care cetăţenii ar putea tranzita or. Dubăsari şi podul rutier, ar fi un tichet la intrare pe teritoriul nere­cunoscutei republici pe care cetăţeanul va fi obligat să îl pre­dee la celălalt post vamal întrun timp restrâns, de exemplu, în 20 de min, semn că a tranzitat teritoriul, adică nu s-a oprit în Dubăsari. Cu referire la cele două veceuri, vizate de către Nicolae Gazea, Grigore Filipov a spus că a fost luată decizia de a fi construite veceuri noi: „Căutăm loc, pentru că cele care sunt nu co­respcund cerinţelor ecologiştilor, e malul Nistrului şi nu se permite. E o situaţie neplăcută, pentru că omul are nevoie, dar trebuie de făcut şi frumos, şi conform legii. Am stat de vorbă cu primarii celor două liocaităţi ca ei să caute câte o persoană care să aibă grijă de curăţenie şi înăuntru, şi împrejur”. Preşedintele raionului Dubăsari consideră că economic nu este rentabil să fie construit un pod peste Nistru, pentru cele câteva localităţi, şi că problema liberei circulaţii nu este permanent actuală, iar fluxul de transport nu este mare când nu sunt interdicţii. Dânsul speră că în timpul apropiat se va lua, totuşi, o decizie favorabilă ambelor părţi, referitor la circulaţia peste Nistru.

Opt curse pe zi, pentru a depăşi izolarea

Tot din această primăvară, după ce s-a închis podul de la Dubăsari pentru traficul „internaţional”, bacul şi-a pre­lungit orarul cu patru ore, iar de la 1 iunie administraţia aces­tei întreprinderi de stat a mai anunţat o rută matinală în plus, de la ora 6 dimineaţa. Numărul curselor operate a ajuns în aşa fel la opt. Şeful ÎS Bacul Molovata, Vitalii Gaţcan (în funcţie – din aprilie, 2020), a spus că motivul modificării orarului este fluxul mare de transport şi de oameni: „Noi ne uităm la transport, la flux. Nu avem nimic cu epidemia!”

Pentru întreţinerea Între­prinderii de Stat „Bacul Molova­ta” în 2019 statul a cheltuit 4 mln 042 mii lei, dintre care 1 mln 053 mii de lei – pe carburanţi. Pentru anul 2020 suma prevăzută în buget era 3 mln 380 mii lei, dar este clar că ea va fi mai mare, din contul creşterii fluxului de cetăţeni şi a numărului de curse. Contabila întreprinderii, Larisa Martohan, a spus pentru ziar că nu a făcut încă bilanţul contabil pe luna mai, ca să ne spună dacă au depăşit suma prevăzută şi cu cât.

Pavel Cazacu, avocat şi ex­pert pe tematica Transnistriei în AO „Promo-Lex”, consideră că starea de urgenţă şi pan­demia au agravat şi mai mult situaţia cetăţenilor Republicii Moldova domiciliaţi în stânga Nistrului. Au fost două zile în prima decadă am lunii mai când feribotul nu a circulat din cauza scăderii nivelului apei în râu, ceea ce a indus populaţiei starea de panică. Utilajul respectiv asigură legătura malurilor de aproape 20 de ani – din septem­brie 2000.

„Prelungirea orarului de lucru al feribotului este doar o măsură temporară, ca reacţie la situaţia care s-a creat, dar nu este unica problemă care s-a înrăutăţit pe timp de pandemie. Este inadmisi­bil ca întro ţară care se consideră democrată, pentru locuitorii din stânga Nistrului să existe un singur mijloc de transport, condiţionat de anumite ore, şi este clar că oamenii care locuisc în aceste zone sunt defavorizaţi, mai ales pe timp de pandemie, când observăm că starea de urgenţă în regiune se tot prelungeşte la fiec­are două săptămâni. Îngrădind accesul la libera circulaţie, cei de la Tiraspol împiedică cetăţenii care locuiesc acolo, să beneficieze de dreptul la muncă, dreptul la pro­prietate, la servicii de sănătate, la medicamente. În stânga Nistrului locuiesc cca 300 mii de cetăţeni ai Republicii Modlova” – a spus Pavel Cazacu.

S. Cernov

Imagini: Molovata, r. Dubăsari, 29 mai, 2020.

Comments

comments