Pandemia – hârtia de turnesol a empatiei și a omeniei

În aceste zile de incertitudine sanitară mi-am amintit de o întâmplare produsă cu 25 ani în urmă, când la Criuleni bântuia o viroză urâtă.

… O mama cu doi copii mici au fost afectate. Zi de zi gospodina spăla și întindea la uscat vreo 20 de băsmaluțe, că pe timpurile celea șervețele de unică folosință nu se găseau. Pe lângă acel balcon treceau zeci de vecini și făceau haz pe seama lor, că cică ”asta nu are ce face și-și etalează băsmăluțele”.

Vorbeau cu glas tare și cei în cauză îi auzeau, dar nu aveau puteri să iasă să le răspundă, dar nici nu se merita. În acea săptămână teribilă, din mulțimea de trecători, doar o singură persoană a exclamat: ”În apartamentul acela sunt persoane răcite rău, dacă spală atât de des băsmăluțe”. A bătut la usă și a întrebat dacă ar avea nevoie de ceva.

A trecut un sfert de secol de atunci, lumea are acces la mai multă informație, are mai multe comodități, dar mai rămânem restanțieri la sprijinul și susținerea omului din preajmă. Toți știu că suntem în pandemie, toți urăsc carantina, unii acceptă, alții neagă existența virusului și foarte, mulți și-au asumat rolul de acuzator.

Cu trei luni în urmă erau priviți cu ochi răi cumetrii, rudele care reveneau acasă de peste hotare, acum sunt blamate persoanele care s-au îmbolnăvit sau sunt suspecte că au contactat infecția. Se ajunge la ridicol chiar: ”Să nu-l vâd pe băiatul tău cu fata mea că, zice lumea că ai molipsit jumătate de sat!”, iar persoana la care se adresează nu a ieșit din casă vreo săptamână din cauza acutizării unei boli cronice. Oamenii se tem să se adreseze la medic, pentru că spitalele în toată lumea sunt considerate surse de infecție acum, se tem să nu fie acuzați, înjurați pentru că se simt rău…

Da, avem de furcă cu un virus cu care încă nu știm cum să conviețuim, dar știm că prin păstrarea distanței, spălatul pe mâini, putem încetini răspândirea lui. Orice boală e dezolantă pentru cel afectat, indiferent cum se numește, dar răutatea și prostia semenilor rănește mult mai grav. Nu destul că statul RM a lăsat cetățenii fără un ajutor financiar în aceste luni de inactivitate impusă, cei ce se tratează la domiciliu nici de medicamente compensate, conform poliței medicale pe care o dețin, nu pot beneficia, că chipurile sunt ieftine, deși când nu ai nici o sursă de venit chiar și 200 de lei pentru paracetamol tot ți se pare o avere, plus că trebuie cineva să-ți mai cumpere și o pâine.

E trist că lumea care s-a îmbolnăvit este marginalizată, mai ceva ca în evul mediu pe timpul ciumei, leprei. Covid e foarte contagios dacă nu respecți regulile elementare, la fel ca tuberculoza, bolile venerice, însă nu afecteaeză bunul simț, dacă acesta este din născare. E o boală, nu un viciu pe seama căruia să faci glume, reproșuri, acuzări inutile în adresa celor suferinzi.

Putem fi atenți la comportamentul nostru ca să nu fim o sursă de răspândire a virusului, dar nu avem nici un drept moral de a blama. Nu judeca și nu vei fi judecat, ajută dacă poți sau mai bine taci și nu fă sânge rău omului, care și așa are probleme.

E. Chiriac

Comments

comments