Maraton pentru o cauză nobilă

Eu alerg – Tu donezi,

Un copil o să zâmbească!

Timp de 24 de ore, doi criuleneni au alergat câte 100 km pentru o cauza nobilă. Au fost printre cei 150 de maratoniști care s-au înscris la concursul #AUTISM24H – Marea Neagră COVID 19 2020, pentru realizarea unei Platforme de suport emoțional și terapie pentru copiii cu autism!

Rodica Bujac a acceptat provocarea și a fost urmată de Boris Iacovlev. Ambii au alergat 200 km și respectiv au acumulat bani pentru cauza comună. Doritorii-susținători au putut dona pentru a asigura fundalul financiar, cca 10 roni/km.

Rodica povestește că: ”a fost o provocare plină de durere și suferință, dar și emoții pozitive alături de oamenii dragi, familie Cristina Bujac, Bujac Ștefan, Anna Ghilescu, Marcel Neculce, suflete dragi…, antrenoarea Natalia Zbîrnea, prieteni și oameni cu suflet mare Wanea Ceban (40 km alături de noi, în cele mai grele momente), Alexandr Godoroja (30 km primul susținător, îndemn și promovare), dl Primar Mihail Sclifos, Turcan Iaroslav, Denis Codreanu, Vasile Tripac, Asociația Femeilor din Poliție, care moral și fizic au depus tot efortul în susținerea acestei provocări.

Startul a fost dat la  02.05.2020, 10:00 și până la 03.05.2020, 10:00.participanții au trebuit să-ți gestioneze timpul într-așa mod ca să facă kilometrajul scontat. La orele 12:00, 15:00, 18:00, 21:00, 00:00, 05:00, 09:00 și 10:00  confirmând activitatea prin  fotografii a ceasornicului cu kilometrii alergați.

Alexandr Godoroja, care a fost un suport moral și fizic recunoaște că: ” La început credeam că e o idee utopică. Dar ați reușit!  Nu credeam că mă va lua entuziasmul și pe mine să parcurg această distanță parțial cu voi”.

Rodica Bujac-doamna cu soare în suflet, este deja o maratonistă cunoscută în țară și peste hotare.

Boris Iacovlev a fost la prima alergare de acest gen și iată ce ne-a destăinuit: ”Dorința de participare a apărut imediat cum am văzut pe internet că există așa provocare și mi-am dat seama că este o experiență pe care aș putea să o duc până la capăt și să reușesc, iar ideea că o să ajutăm niste copii, a fost “picătura” care a spus “trebuie să o faci”.

Fondurile vor fi direcționate pentru realizarea unei Platforme de suport emoțional și terapie pentru copiii cu autism ce nu pot beneficia de servicii terapeutice. Banii adunați de mine au fost donati de prieteni, colegi, familie. Am adunat circa 1000 de lei, dar  colectarea mai continuă și  fiecare mai poate face ceva minunat pentru acei copii.

Traseul nostru, și spun “nostru” pentru că nu am fost niciodată singur, mereu au fost oameni care m-au încurajat și au alergat împreună cu mine. Traseul a fost unul foarte bine stabilit, am alergat pe strada Alexandru-cel-Bun de la Centrul de Sănătate până la intersecția cu 31 August, inițial a părut un traseu scurt, dar realizam că timpul trece și o să fie din ce în ce mai greu, iar hidratarea permanentă, alimentația corectă si pauzele scurte trebuie făcute cât mai aproape de domiciliu și regulat, acesta a fost unul dintre motivele pentru care nu am optat pentru un traseu lung.

–  Cum te-ai simțit după finiș?

– După aceasta experiență din punct de vedere fizic, am fost foarte obosiți, uneori pe traseu deja aveam senzația că alergăm noi, dar picioarele nu mai sunt ale noastre. Dupa câteva ore de somn, dupa terminarea cursei, primii pași au fost foarte grei, primul gând era: “Trebuie din nou să învățăm a merge?”. Acum ne simțim mult mai bine, iar psihic, emoțional, suntem foarte mândri că am terminat această cursă și am parcurs în mai puțin de 24 h o distanță de 100km.

A fost primul meu ultramaraton și nu vreau sa fie ultimul, deja la urmatorul trebuie să-mi bat recordul.  Multumesc, Rodica Bujac, împreună am reusit, fiecare câte 100 de km. Multumim Ceban Ion, Godoroja Alexandr, Sclifos Mihail, Țurcan Iaroslav, Codreanu Denis – de la ei am auzit “mai puteți” , când noi credeam că nu mai putem, iar energia lor era motivație pentru noi.

Chiar și pe timp de pandemie dacă vrei să fii de ajutor cuiva-reușești”.

E. Alexei

Comments

comments