Icre negre de la Tiraspol sau cine se înfruptă din milioanele Sheriff-ului la Chișinău

Doi oligarhi din regiunea transnistreană, Victor Gușan și Ilya Kazmaly, patroni ai holdingului Sheriff și cei care de facto controlează regiunea transnistreană, au devenit, recent, actorii principali ai unei investigații realizate de portalul anticoruptie.md. Materialul jurnalistic dezvăluie adevărul din spatele exporturilor de caviar ale celor doi antreprenori, despre fermele de criptovalută de la Tiraspol, proiectele media de orientare eurosceptică din Germania, dar și conexiunile acestora cu activitățile rusești de propagandă. Detalii despre toate acestea, cât și despre alte aspecte ale investigației în interviul acordat DW de jurnalistul Mădălin Necșuțu.   

DW: Ați efectuat recent o investigație în care ați adus dovezi că unii din liderii concernului Sheriff de la Tiraspol au afaceri în Germania. Cine sunt Victor Gușan și Ilya Kazmaly?

Mădălin Necșuțu: Vorbim în primul rând de doi oameni de afaceri, putem spune și doi oligarhi din regiunea separatistă transnistreană. Sunt patronii holdingului Sheriff, cei care controlează de facto regiunea transnistreană. Sunt cei mai bogați oameni de acolo și au o influență politică foarte mare. Aceștia sunt doi actori principali ai investigației noastre.

Afacerea cu caviar este una prosperă și este unul din cele două produse de origine animalieră pe care R. Moldova le poate exporta în UE. Plătește firma taxe în Chișinău pentru a exporta?

Ce am găsit noi acolo este că această firmă, pe care toată lumea o cunoaște la Chișinău, Aquatir din Tiraspol, este o firmă care se ocupă de creșterea sturionilor, peştii care pot depune icre negre. Acest bazin a fost făcut undeva în 2006 de către un specialist adus din Germania. Complexul se întinde pe vreo cinci hectare și în câțiva ani au început să crească peștii. După mai mulți ani ei au început să facă icre negre, care sunt produse alimentare foarte, foarte scumpe, de lux, aș putea spune. Acestea sunt vândute actualmente în Germania pe un site. De exemplu, un borcănel de icre negre de Beluga de 28 grame costă 56 de euro, iar unul de 100 grame la 200 euro. Este un produs exclusivist care se vinde sub formă de cadouri pentru persoane care poate provin din spațiul rusesc, ex-sovietic, deoarece vin la pachet cu vodcă. Prețurile la care se vând aceste produse sunt mult mai mari decât cele din R. Moldova.

Noi am observat că proprietarul acestei firme din Germania este un cetățean german pe nume Andreas Reich, pe care îl vedem în mai multe firme asociate, pe hârtie, chiar în rândul proprietarilor cu acei doi oligarhi transnistreni – Victor Gușan și Ilya Kazmaly. Ce știm este că legătura de afaceri dintre ei este foarte strânsă. De asemenea, în firma din Germania îl vedem pe un oarecare Serghei Lainer, care este un cetățean tot din Tiraspol, cam de aceeași vârstă cu Reich și bănuim că sunt cunoștințe din copilărie.

Deci, vedem o afacere care s-a dezvoltat într-o regiune separatistă și Germania, pe de o parte, dar și faptul că Guvernul R. Moldova se laudă că aceasta este o firmă de succes moldovenească. Or, dacă firma Aquatir din Germania face afaceri cu o firmă cu aceeași denumire din Transnistria asta nu înseamnă neapărat că și profitul acestei firme ajunge în buzunarul Chișinăului. Nu vorbim despre acest lucru. Venitul ajunge în buzunarul unor oligarhi, care în cel mai bun caz pot să plătească niște taxe și impozite în R. Moldova, dar această afacere nu aparține Chișinăului.

Oligarhii s-au implicat și în piraterie și televiziune pe internet cu programe rusești. Ce s-a întâmplat cu această afacere?

Da, e vorba de Kartina Digital GmbH, care la începuturile ei a fost fondată de aceleași persoane pe care le-am numit mai sus și care practic transmitea posturi rusești către abonați din toată Europa. Numai că la un moment dat, canalele rusești au văzut că ei nu aveau dreptul de difuzare a acelor canale și evident că s-a iscat un scandal, inițial în Germania. Au fost și niște descinderi la inițiativa rușilor care i-au dat în judecată. Ei și-au oprit activitatea. Totuși, acest Andreas Reich a intrat în legătură cu ginerele oligarhului rus Arcadie Rotenberg și au încercat să facă o firmă pe aceleași principii ca și Kartina. Dar nu le-a mers. După aceea au recurs la un alt tip de afacere și anume de a transmite tot felul de filme rusești, documentare, care nu necesitau drepturi de autor.

Ceea ce ni s-a părut nouă interesant este că la un moment dat Kartina TV făcea reclamă inclusiv pentrupartidul german AfD, care este un partid de natură eurosceptică, anti-migraționistă și nu ar fi mult dacă am spune și chiar pro-rusă. Vedem că această firmă nu numai că transmitea filme, dar era implicată și în propagandă. Este vorba de implicare directă a Rusiei în activitatea acestei firme.

Anterior aţi mai făcut investigații cu activități de mining pentru criptovalute în regiunea transnistreană. Ce ați văzut ilegal în această afacere și ce pericol există pentru R. Moldova?

Noi am început investigațiile despre criptomonede, iar la un moment dat în această ecuație a apărut o firmă care se numește Tirastel, o firmă care se ocupă de telecomunicații. Am observat că această firmă a început la un moment dat să aducă o cantitate masivă de echipament de mining. Noi am fost la Tiraspol, am vorbit cu niște așa ziși oficiali, care ne-au zis că investitorii sunt tot din Germania. Așa am aflat că și Tirastel aparține acelui cuplu de oligarhi. Acest echipament de mining, care sunt de fapt niște calculatoare puternice, necesită multă energie pentru critparea monedelor. Această energie se găsește din belșug în Transnistria și e foarte ieftină datorită centralei de la Cuciurgan. A fost pentru ei foarte ușor să pună pe roate o astfel de afacere, care lucrează astăzi foarte bine.

După cum știm, acești oligarhi dețin și în Ucraina un operator de telefonie mobilă, care era al treilea jucător pe piața ucraineană. A fost și un scandal, când Kievul presupunea că această firmă interceptează pe serverele sale toate convorbirile și le transmite rușilor. Deci, vedem, iarăși niște legături cu Rusia a celor doi oligarhi.

Toate cercetările au convers în punctul în care ne-am dat seama că aceste firme nu sunt folosite doar în scop comercial, dar au și scop propagandistic și folosesc ca instrument. Vedem aceste firme în niște zone nebuloase, care exced cadrul de business și le vedem jucând în acest război hibrid, pe care Rusia îl duce împotriva Europei.

Ați găsit dovezi că banii ajung în Transnistria? Sau acești oligarhi trăiesc în Germania? Putem spune că prin aceste afaceri se finanțează separatismul?

Noi nu am găsit dovezi directe care să ateste lucrul acesta, dar este clar că este o metodă de a albi niște bani, de a lega niște firme din Germania de niște activități comerciale, care sunt până la urmă nerecunoscute și care nu contribuie la bugetul de stat al R. Moldova. Ele cumva finanțează regimul separatist de la Tiraspol și dacă ne uităm pe lista celor mai mari contribuitori la așa zisul buget al Transnistriei, inclusiv o să găsim aceste firme. Dacă e să ne uităm la volumul exporturilor care s-au făcut din Transnistria în Germania, vedem o sumă de 23 de milioane de euro. Evident că o parte din bani a mers în bugetul R. Moldova, dar grosul banilor a circulat între firme din Germania și Transnistria. Iar după cum știm, Sheriff fiind firma care controlează totul în acea regiune, putem să presupunem că o parte din acești bani a fost pentru finanțarea regimului separatist.

material preluat de la Centrul de investigații Jurnalistice din RM

Comments

comments